Ziua Psihologului – 27 Mai, Multumesc, Nasica!

Psihologia in viata mea are radacini adanci. Este ca un arbore ce si-a intins existenta peste veacuri. Imi curge prin sange si ma inalta la fiecare pas. Este acea diadema a luminii si a culorilor reale si pure. Este acea ordine si disciplina. Este cunoastere, dar si spatiu. Este libertate si integritate. Este poezia vietii mele. Indemnul si nemurirea.

Am mostenit aceasta dragoste pentru fumos de la oamenii din viata mea. Dar amprenta si-a pus-o matusa din partea bunicului, tanti Nina, ce era ca un far pentru familia ei. Cel mai bun pedagog din Rm Valcea, casatorita cu un psiholog, unchiul Sever. Pe tanti Nina, nasica fratelui meu, dar si nasica mea, pentru ca asa am pomenit-o in familie si asa o numeam si eu,  ne-a fost alaturi pana la varsta de 8 ani, pentru mine si 9 ani, pentru fratele meu. Atat cat a fost necesar sa integreze in structura conexiunilor noastre neuronale, toata dragostea pentru carti si pentru cunoastere.

Pentru mine, insa a fost acel far al cunoasterii pedagogice si psihologice.

Dupa ce a plecat dintre noi si ea si unchiul Sever, in lumea de dincolo, toate cartile lor, mii de carti de specialitate psihologica si pedagogica, le-am primit cadou. Le am si acum la tara. Mi-au fost acei parteneri de nadejde, in zilele si noptile din gradinile casei mele si in interiorul casei parintesti. Nu imi dadeam seama atunci de ce ma atrageau, ma simteam magnetizata de tot ceea ce insemna aceasta cunoastere psihoeducationala. Citeam din ele inca de la varsta de 9 ani de cand le-am primit cadou, atunci neintelegand mare lucru, dar, probabil asa o tineam aproape pe Nasica. Am crescut citind aceste carti, an de an devorand biblioteca.

In clasa a zecea cand am avut primele ore de psihologie, a fost o certitudine pentru mine ca acesta este drumul meu. Nu am avut nicio indoiala, eram eu, era totul parte din mine.  

Nu stiam atunci de ce. Nu intelegeam legatura cu matusa si unchiul. Nu vedeam legatura cu toate acele carti mostenite si in mare parte citite de mine. Sau poate nu m-am gandit si nu m-a preocupat sa fac vreo legatura.  Nu intelegeam ca mostenisem cunoasterea si adevarul si curgeau inca de atunci prin sangele meu, ca o lumina a Divinitatii.

Mult mai tarziu mi-am dat seama ce legaturi puternice am cu psihologia, cu pedagogia, cu psihoeducatia. De aceea astazi, Ziua Psihologului, o onorez si o cinstesc amintindu-mi de cartile mele si de farul copilariei mele, Tanti Nina!

In fotografie, in partea de sus, in stanga este Nasica! Multumesc! Te iubesc!