Daca mi-as scrie in cuvinte feminitatea…cred ca s-ar numi recunostinta. Recunostinta pentru Divinitate, pentru Creatie si pentru Inspiratie. Daca eu m-am creat…Cred ca m-ar cuprinde surprinzator admiratia si mirarea propriului Sine…idiscutabil m-ar contopi temerar in brate, fara niciun cuvant, imensitatea si idealul…
Scriu erotic, in echilibru si echidistant…pantomima unei vieti alerte… neintelese, diversificate si inteligente. Adevarul este o poezie imbracata in naturalete, speranta si intuitie. Binele este cerebelul sau encefalul…transpus intr-un poem de suflet, cosmetizat si miraculos…
Stiu ca esteticul acestui eseism angelic, nu atrage circul unei lumi amorfe…dar intensitatii adevarului din mine nu-i pasa… Creionez albastru, inteligibil, indubitabil, descrierea unui pastel de nuante roz…pentru eternitate, pentru credinta si iubire.
Nu am un scop altruist si nici academic…scriu doar inseminand, eterul, cu parafrazari ce vin din nonsens, din necunoscut, din nimic…Si toata aceasta etalonare plauzibila, interpreteaza in circumferinta Universului…Decalogul
