Ochii mei pictează cerul picăturilor de rouă
Ma încântă nemurirea ce o simt in lumea nouă.
Azi pictez de la fereastra, cum înmiresmat parfumul,
Picaturilor de ploaie imi extaziaza drumul.
Un pictorial cu ploaie ce saluta azi Pământul
Si Biserica Luminii își exprimă în noi cuvântul.
Chiar exiști azi la fereastra, esti romantic si vanjos,
Ademenitor albastru, decisiv de luminos…
Si din pensula de ape ce imi spăla amintirea
Te resimt în crucifixul care umezeste firea.
Ploua tandru, carismatic, ideatic si atent
Diamante curgătoare vin acum pe continent.
…Si acoperișul rosu îmbăiat ca nou nascut
Al clădirilor zidite ce se scalda-n propriul lut…
Mi se par de-o grație vie, imbracate-n borangic,
Cand sărută atmosfera… ploii, în fiecare pic.
Cata grație imi raspunde in fiecare strop de ploaie!
Ce lumina ma susține, ma aprinde, în siroaie!
Nu-i Bacovia la fereastra, nici un Eminescu-n rime,
Este Universul însuși, coborât din înălțime
