Pe o insulă de ape sta iubirea noastra toată
Ne-am nascut din nori albastri din adâncuri, din pocale
Ne-am înscris la cursa vieții, maratonul ca o roată
Unde câștigăm pariul unei vieți atemporale.
Suntem cursi din odiseea unui creator empiric
Ne unim în strălucirea unui demiurg idilic.
Ne cuprinde abisalul de-a transcende nemurirea
Gravitational Pământul ne iubeste înflorirea.
Ochii noștri privesc cerul unduirilor din noapte
Alergam suav sensibil cu gândirile în șoapte
Ne amintim de amorul artei, ce ne dăinuie tăcerea…
Cand trezim enigma vieții, înviind adânc plăcerea…
………………………………………………………………..
Și în cursa de viteza, cat si-n timpul lui #rezist
Ne înscriem în oglinda unui aer optimist
Toti expunem colectivul în dorinte si idei
Dar cand sunt alegeri frate, să votăm prietenii mei!
1 Comment
Ștefan
Frumos, dar am o curiozitate. De ce #rezist și colectiv? Întradevăr, ce trăim acum se datorează și lipsei votului, dar parcă mai dureroasă a fost lipsa de alternativă reală. De exprimat oricum ar trebui să ne exprimăm, măcar să sancționăm ce nu este bine.