Alergare Oficiala Nr 1

Primul eveniment organizat la care particip în mod oficial. Eveniment la care m-am înscris cu o zi înainte de desfășurare.
Impresiile coloristice la fel ca si evenimentul, mi-au adus fluturi in stomac, emoții si așteptare. M-am bucurat de pregatire, ca de un examen de confirmare a disciplinei si perseverentei ce le-am demonstrat de-a lungul timpului. Acum in sfarsit eram pregătită sa particip fizic, emotional si mental la prima alergare la care m-am inscris si am si achitat taxa de participare.
Sa ne intelegem, eu nu sunt novice in ale alergarii… eu alerg intre 5-10 km aproape zilnic si cel mai mult am alergat 21 km, singura în parc. Am mai avut o alergare pe 1 ianuarie 2017, dimineata, după Revelion, de 13 km… aceea cu alegători. In rest am alergat doar singura.
Ce vreau sa evidențiez prin acest text este experienta senzorială de a fi intr-o energie de sute de oameni colorati, entuziasmați si copilărosi. M-am simțit conectată la potentialul capacității mele expansive si vibrante. Am alergat cu zâmbet si bucurie, fiindu-mi usor sa fac cei 5 km de alergare fericita, cum s-au si numit…cei mai fericiți 5km!!! Am fost colorată cu pudră de toate culorile si m-am distrat în fața camerelor de fotografiat in incinta festivalului. Organizarea a fost foarte buna, cred eu…ca prima experiență de acest gen si ma bucur sa stiu ca vor urma cu siguranță si alte curse pe care le voi face!
După toate aceste momente de distractie si colorare a venit si ploaia, ca sa lipească cat mai frumos pudra pe piele, par si haine…😁😁😁
Am fugit spre masina, nu înainte de a mi se uda pudra colorata, tatuandu-mi pielea si hainele mai intens…
Eram încântată de experienta si ma simteam mândră si de cele două codițe carliontate cu care am participat. Medalia cu unicorn imi atârna rebel la gât, infrumusetand arsenalul strălucirii coloristice si imi sublinia încrederea unei reușite, ce sigur mi se citea în priviri.
Ajung la lift…Un domn aștepta liftul… Eu am două lifturi în scara blocului. Liftul meu a venit primul. Eu draguta, deși domnul nu a indraznit, i-am spus că poate urca în liftul meu…In lift, eu naturală…nici prin gând nu mi-a trecut ca arătam a Sandy Bell colorată si uda…ma simteam puternică și de neoprit…Domnul totusi incerca mai mult sa nu ma privească…Totusi pana la urma m-a intrebat…Ce am pe mana? Eu: Pudră Albastră! (Nu ca nu as fi avut pudră de toate culorile peste tot…) El a încercat să fie dragut… Doar ce i-am raspuns si s-a pornit pe un ras…pe care si-l reținuse cu greu, încă de la intrarea mea în scara…
Eu i-am raspuns cu ochii mari și convinsă de situatie:
-Am fost la un maraton colorat. Au aruncat cu pudră în noi și m-a prins si ploaia…
S-a oprit liftul, a coborât râzând, hohotind mai mult, cu un stil de ras…de zici ca nu a mai avut de mult timp parte de o distractie vizuală asa colorată…
Am făcut un om fericit!!!