Skip to content Skip to footer

Cum am invatat sa conduc?- fragment din carte…

  • Stiti, eu vin de la Bucuresti . Am facut scoala de soferi acolo. Acum este necesar sa dau examenul pentru permis, dar daca nu il iau, imi expira scoala …

Accentueaza Maria, catre politistul care o va insoti pe traseu in timpul examenului, cu o voce usor lasciva si vulnerabila. Maria stia ca era singura ei sansa sa isi ia carnetul. Sa impresioneze, sa creeze o poveste. Care de altfel era adevarata.  De condus, nu prea stia deloc.

  • Cat ati luat la sala domnisoara? Ati mai dat examen pana acum?
  • Este prima oara. Sala am luat-o din prima. Am facut 25 din 26.

Chiar invatase pentru sala. In ultimele 2 saptamani a stat si a facut teste cate 8-10 ore pe zi. Le visa, stia toate semnele, toate situatiile, aproape le memorase. Dar la condus, era praf. A facut doar jumatate din ore, iar acel instructor i-a fost recomandat si cumva impus de firma la care lucra.  Directorul companiei a indrumat-o catre acest demers. Maria nu se gandise niciodata ca si-ar dori sa conduca vreo masina. Nu a avut astfel de vise. Chiar nu prea stia mai nimic in acea vreme despre cum merg lucrurile in lume si viata. Ce inseamna sa iti propui ceva, sa reusesti, sa ai obiective. Singurul lucru pe care si l-a dorit a fost sa termine facultatea. Dar si aici este o poveste lunga…

Asa ca Maria, se gandise ca daca totusi a dat banii pe scoala de soferi, pe care a achitat-o in rate din salariul ei, ar fi bine macar sa isi ia carnetul Nu se gandea ca i-ar folosi. Se gandea la bani.

  • Chiar trebuie sa iau acest carnet! 

Insista Maria la politist. Nu intelegea nici ea de ce procedeaza asa…Se gandea sa il induplece? Sa creada ce? Ce intentiona?

  • Domnisoara ramaneti langa masina albastra. Mergeti cu mine!

Maria era extreme de emotionata. Insa era ceva din ea care o purta catre obiectiv. Nu stia ce. Stia ca nu stie sa conduca. Dar toata fiinta ei isi dorea acel carnet. Era examenul vietii ei. Nici la licenta, la facultate nu a avut asemenea emotii. Era normal. Acolo era pregatita…

  • Domnisoara haideti ca incepem examenul. Mergeti cu mine cu domnisoara Ionescu din stanga dumneavoastra si cu domnul care vine acum spre noi.

Erau trei persoane care intrau in examen. Primul a condus baiatul, care de altfel stia sa conduca. Era un oras mic de provincie, Rm Valcea. Ne invarteam in 3 intersectii, 3 cartiere, 3 sensuri giratorii. Baiatul parea sa mearga bine. Maria era incantata de capacitatile lui de sofer. Dar tocmai ce il aude pe politist:

  • Esti picat!

Maria nu a inteles ce a facut. Chiar nu intelegea nimic. Era probabil o greseala pe care ea nici nu o constientiza. Se gandea  doar ca daca el a picat, ce sanse are ea.

  • Sa treaca la volan, domnisoara Ionescu! 

Si politistul se uita catre colega Mariei, care emotionata coboara din masina, pentru a se urca la volan. Cursa examenului porneste din nou. Fata conduce bine. Pare sa nu faca nicio gresala. Maria observa ca se plimbau chiar in cartierul copilariei ei. Trece prin fata scolii unde si-a inceput anii de scoala. Amintirile ii revin si se mai destinde un pic in atmosfera unui examen pe care nu stie cum il trece.

  • Ai luat.

Se aude confirmarea politistului si domnisoara Ionescu este in culmea fericirii. Masina parcata pe dreapta, frumos intre doua masini. Fata se pare ca a facut totul ca la carte. I se indica sa coboare de la volan si politistul ii face semn Mariei.

Mariei ii tremurau picioarele si tot corpul. Ce tinea minte din scoala, era cum se schimba vitezele si care sunt pedalele. Isi pune centura, isi fixeaza oglinda, se uita la oglinda din stanga din dreapta. Totul este in regula si porneste motorul. Ideea era ca trebuia sa scoata masina dintre cele doua masini prin diferite manevre fata-spate, cu luat de volan stanga-dreapta.  Asta a incurcat-o maxim. Maria era pierduta in maiestria sofatului inca de la prima manevra. Politistul se uita la ea si era si el total uimit. Maria nu era in stare sa scoata masina din parcare. Probabil ca nu s-a gandit ca problema este atat de grava. Ca sa nu mai para un moment atat de penibil. Polititstul I se adreseaza:

  • Lasa-ma pe mine sa scot masina! Apoi te urci din nou la volan. Te ajut doar o singura data!

Asta cu ajutorul era mai mult ca o justificare pentru fata si baiatul din spate. Care de altfel taceau si ei, siderati. Politistul se urca la volan, scoate masina dintre cele doua masini parcate regulamentar pe dreapta si ii spune Mariei:

  • Mergem catre locul de unde am plecat!

Maria se urca din nou la volan si incepe sa conduca. Politistul ii mai indreapta de cateva ori volanul, directia. Parea ca aceasta masina sa nu isi stie directia foarte bine…In rest o tacere in care probabil, toti se rugau sa ajunga in siguranta si cat mai repede la punctul zonei de nord de unde au plecat in examen.

Motorul  masinii condusa de Maria se oprea la fiecare intersectie. Pornea masina. Mergea doua strazi, iar ii murea motorul. Politistul nu zicea nimic. La semafor ii murea motorul, in sensul giratoriu iar murea motorul. Maria se gandea ca e clar… masina asta era stricata…”Oare de ce nu ii spune ca a picat!! Si sa o dea jos de la volan?” Ea nu condusese alta masina decat cateva ore pe un logan. Acesta era un opel pe motorina. Parea mai greu de condus. In cele din urma dupa ce au parcurs traseul pana la statie, Maria a oprit in fata sectiei unde urma sa I se spuna, confirmarea nestiintei de a conduce o masina.

Politistul coboara din masina. Coboara si ea si colega si colegul de traseu ii urmeaza. Baiatul fiind evident foarte suparat  deoarece a picat examenul, stiind sa conduca in comparatie cu abilitatile Mariei de sofer. Maria il priveste cum se retrage catre parintii care il asteptau.

Apoi  curioasa sa afle rezultatul, pe care toata lumea il banuia, se indreapta catre politist, deoarece ei nu ii spusese in masina daca a luat sau nu a luat.

Se uita cu niste ochi mari la politist si il intreaba din priviri cat si verbal, cu acelasi text obositor si insistent:

  • Stiti imi expira scoala!
  • Ai luat.

Ii confirma politistul, incercand sa nu rosteasca foarte tare aceasta afirmatie.

Dar Maria era in culmea fericirii. Ii straluceau ochii, stralucea viata in ea. Reusise.

  • Multumesc! Multumesc! Multumesc!

Si il privea pe politist cu o mimica de recunostinta si adorare.

  • Cand pot sa imi ridic carnetul, de unde il ridic?
  • Maine la ora 12. De aici. Dar mergeti in interiorul cladirii si intrebati fata de la ghiseu, mai sigur la ce ora.

Maria se indrepta mai mult alergand catre cladirea din incinta si cauta cu privirea ghiseul. Tocmai ce a vazut unde era doamna care putea sa ii comunice cat mai repede ora la care sa isi ridice carnetul de conducere, ca in spatele ei aude o voce.

  • Domnisoara cand plecati la Bucuresti?

Politistul care tocmai ii aprobase examenul, era interesat de ea.

  • Maine imediat ce imi ridic carnetul.
  • Merg si eu destul de des la Bucuresti. Poate mergem impreuna.

Maria, a inteles aluzia si nu putea evapora, acum in acest context sperantele politistului de a o revedea la Bucuresti. Probabil ca omul se astepta la ceva. Daca ea nu i-a dat bani, probabil ca politistul considera ca ii facuse ochi dulci. Chiar sa fi vrut nu avea niciun ban. Era intr-o perioada cand isi schimba serviciul. Probabil politistul se astepta la vreo recompensa. Maria se gandea ca pana isi ridica carnetul trebuie sa joace acest rol. Daca a creat sperante desarte,  neintentionat, trebuie sa joace rolul pana cand rezolva situatia. Ea doar a expus situatia in care se afla. Ii expira scoala. Era o realitate. Ca era si tanara si frumoasa si fara bani, asta era partea a doua.

  • Da… pai eu merg cu autocarul…
  • Va iau eu cu masina. Lasati-mi numarul de telefon!

Maria nu avea de ales, trebuia sa ii dea numarul. Se gandea, isi ridica maine carnetul si apoi nu ii mai raspunde la telefon. S-a uitat la mainile lui avea verigheta pe deget. Si oricum nu era nicidecum vreun model masculin pentru ea. “ Daca il asigur ca ne intalnim la Bucuresti, nu o sa insiste si nu o sa imi creze probleme. “

  • Da. Numarul meu este 07….
  • Perfect! Va sun maine.
  • Multumesc inca o data! Ne auzim.

Maria merge la birou ii se confirma ca maine la ora 12 poate sa isi ridice carnetul si pleaca fericita spre casa de la tara.

Ajunsa acasa , mama o intampina curioasa.

  • Ai luat?
  • Da, am luat.
  • Cum a fost?
  • Am luat pe ochii frumosi.

Si Maria rade stralucind de izbanda.

  • Acum trebuie sa si inveti sa conduci!

Ii adauga mama.

Maria ii povesteste cu lux de amanunte scena cu politistul si  mama ei insista sa mearga maine cu ea si sa o insoteasca pana la autocar, dupa ce isi ridica carnetul de conducere.

Politistul a sunat-o a doua zi dar Maria i-a raspuns elegant:

  • Stiu ca dumneavoastra aveti asteptari in privinta mea. Dar eu nu m-am gandit nici o secunda sa va ofer ceea ce asteptati dumneavoastra. Daca aveam bani sigur o recompensa ati fi meritat. Dar, sincer nu am. Chiar nu am.
  • Domnisoara sunteti constienta ca nu stiti sa conduceti?!
  • Da, dar o sa invat.
  • Daca va prind pe strada va iau carnetul.
  • Cand o sa ne intalnim o sa stiu sa conduc. Va multumesc din suflet! Multa sanatate dumneavoastra, sotiei si copiilor daca aveti! Ati facut o fapta buna!

Si Maria i-a inchis telefonul, i-a blocat numarul si si-a privit cu bucurie marea bijuterie rutiera. “Maria are carnet de conducere!” Isi repeta infinit in minte cu o incantare de necontestat. Dupa vctoria cu licenta de la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei. Aceasta era a doua mare victorie din viata ei.

………………………………………………………………………………………………………………………………………….

  • Ati trimis un Cv pentru angajare. Va invitam la un interviu!
  • Da. Multumesc! Ati vazut ca doresc un job cu masina. Am carnet de conducere.
  • Am vazut. Chiar asta avem nevoie.
  • Perfect! Atunci vin luni la dumneavoastra.

Maria mergea la interviuri de angajare. Dorea ca de data asta sa se angajeze undeva, unde sa I se dea masina de serviciu. Nu stia cum o sa conduca. De cand luase examenul nu mai condusese niciodata.

In ziua cu interviul stabileste cu patronul firmei de papetarie sa vina de a doua zi la munca. Domnul este incantat de prezenta ei si considera ca ar fi potrivita pentru agent de vanzari pe segmental de papetarie.

  • Ati mai condus pana acum, sa inteleg… O sa primiti un Matiz.
  • Da. Ma descurc.

Raspunde Maria usor incurcata. Asa ca patronul da un telefon si in birou se prezinta un agent de vanzari, Octavian.

  • Octavian te rog sa mergi cu domnisoara sa te plimbi un un sfert de ora pe strazi prin apropiere sa vezi cum sta cu abilitatile de sofer si apoi daca totul este in regula sa ii predai cheile si Matizul albastru.
  • Da, sigur.

Raspunde Octavian, incantat sa mearga cu Maria . Octavian era un domn de vreo 33 de ani. Parea un om bun. Insa Maria era cu totul pierduta in aceasta situatie. Se gandea”Mai bine le spun ca nu stiu…Dar, nu…asta inseamna ca imi ratez orice sansa de a primi aceasta masina. “ Si Maria hotaraste sa mearga sa dea proba de concurs cu Matizul Papetar.

  • Ai mai condus pana acum?

 O intreaba Octavian.

  • Adevarul este ca nu am mai condus de cand am luat carnetul.
  • Ok dar in principiu stii, cum se schimba vitezele, reguli de baza.
  • Daaa daaa. Am luat si sala din prima, 25 din 26. Ma descurc.

Confirma Maria, ca sa alunge orice indoiala din mintea lui Octavian.

  • Uite aceasta este masina! Mergem cateva strazi! Tu te urci la volan si eu stau in dreapta!
  • Ok!

Maria se urca la volan si cu toate emotiile unui nou examen isi aminteste sa isi fixeze, scaunul, oglinzile, centura si ceea ce mai era necesar. “Doua strazi…Hai ca poti sa mergi doua strazi! Daca mai aveam timp sa zic un Tatal Nostru…” Gandurile Mariei erau imboldite de emotii si frica. Chiar sa fi stiut sa conduca clar ca pica si al doilea examen…

  • Asa calca ambreiajul si ii dai drumul usor!

O indruma Octavian.

Masina se ineca la fiecare rotire de cheie. Efectiv nu pleca de pe loc.

  • Cred ca e stricata…

Incearca sa rada Maria.

  • Masina este ok, doar ca este mai greu de condus,  nu are nici servo- directie.
  • Aaaa, de aceea nu se invarte volanul asta deloc.

“Tocmai ce imi trebuia”…” si o masina fara servo- directie.”

  • Maria uite hai incearca usor, pornesti si mergi cu a doua!

Octavian si-a dat seama ca este o chestiune destul de dificila.

  • Usor, usor…

Incerca sa o asigure Octavian, ca e in regula.

Masina a pornit si a mers cativa metri dupa care iar s-a oprit. Efectiv se ineca motorul. Au tarait-o asa vreo 20 de minute, in care efectiv motorul a murit de 20 de ori.

  • Asa stricam masina. Uite cum facem! Suna pe cineva sa vina sa o ia! Un prieten, un frate… O duce la tine la bloc si seara cand e mai liber pe strada sa mergi cu cineva sa te invete. Sa fie in dreapta ta.
  • Am doar un frate, dar nu cred ca are timp.
  • Suna-l acum!

Maria nu se gandise sa apeleze la fratele ei. El nu o ajuta decat in situatii de criza majora. Sa fi fost bolnava, in rest nu venea. O singura data a fost foarte racita si a apelat la el sa vina sa ii aduca ceva de mancare. A venit. In rest pentru alte probleme, ii spune sa se descurce. Stia raspunsul lui. Dar, ce avea de facut. Lui Octavian trebuie sa ii demonstreze ca incearca toate posibilitatile.

Pune mana pe telefon si formeaza numarul fratelui ei.

  • Uite poti te rog sa ma ajjuti! Am o problema. Ma angajez la o firma unde imi da masina de serviciu. Nu pot sa plec cu ea de aici. Efectiv nu stiu sa conduc. Poti sa ma ajuti sa vi sa mi-o iei tu. E un Matiz. O duci in fata la mine si apoi ies eu seara si ma plimb cu ea.
  • Nu am  cum, stii ca cunt ocupat. Cheama si tu pe altcineva!

Conversatia se incheie aici, dupa care Maria se intoarce spre Octavian si cu ochii rugatori ii spune!

  • Poti sa ma ajuti tu! Sa mi-o duci pana in fata la bloc!?
  • Eu nu am cum. Am copil mic. Trebuie sa ajung acasa. Dar uite cum facem. Eu ma fac ca nu am vazut ca nu stii sa conduci. Ii spun lui sefu’ ca stii. Tu te urci la volan, cu bulinele in geam. Si  daca o sa mergi cu a intaia si ajungi in 3 ore pe 5 km, tot ajungi acasa. Apoi vezi tu cum faci sa inveti sa conduci in seara asta. Maine dimineata vi cu masina la birou si zi de zi, te vei obisnui.
  • Multumesc! Multumesc!

Ii era profund recunoscatoare. Foarte fericita, Maria se urca la volan iar Octavian dispare cat mai repede din cadru, incat sa nu mai vada cum forteaza Maria masina.

Acum avea o masina a ei. Trebuia doar sa o si conduca. Prin sfortari dumnezeiesti reuseste sa plece dupa loc. Mergea doua trei strazi apoi iar se opera motorul.Si de altfel nu reusea sa prinda viteza deloc. Mergea foarte incet.  Nu reusea deloc sa o stabilizeze.” Clar ca asta e o masina stricata”. Maria era in niste emotii colosale. Nu se uita la ceilalti participanti la trafic decat sa ii ocoleasca. Ignora injuriile si pe cei care lasau geamul in jos sa strige la ea. Oricum se bloca mereu in trafic. La un moment dat, I s-a parut  ca drumul de la firma aceasta  pana acasa este cel mai greu si lung drum din viata ei. Nu stie de cate ori i-a murit motorul… Nu stie cum a ajuns si dupa cate ore. Stie doar ca a parcat pe trotuar. Noroc ca era liber tot trotuarul, ca altfel nu incapea acel Matiz nicaieri…era sigura… Si respirand usurata, scoate cheia din contact si instinctiv isi aduce aminte ca o masina parcata ar fi bine sa fie infranata. Cauta frana de mana.

Ce sa vezi …!!! Era trasa. Mersese tot drumul cu frana de mana trasa…

Dupa parcarea in fata locuintei, e clar ca niciodata nu o sa mai uite aceasta lectie. Invatase ca nu se pleaca cu frana de mana trasa. Acum avea de gand ca dupa ora 22 sa iasa sa se plimbe pe strada. Pana maine trebuia sa fie pregatita sa ajunga cu masina la serviciu.

Asa ca pe inserat revin emotiile condusului. Se urca la volan si incepe sa curga cu masina pe strazi. Acum parca mergea mai bine. Era foarte incantata, chiar daca nu prea stia strazile, intersectiile, sensurile giratorii. Mai opera , se odihnea, isi tragea sufletul . Iar mai  facea 2-3 km. Singura cuc in masina, ignorand injuriile celorlalti participant la trafic. Ea oricum nu intelegea ce facea. Oamenii erau nervosi. La un moment dat unul din fata ii tot facea semne din maini si din faruri. “ Oare ce vrea?” Poate ar trebui sa lase geamul in jos si sa vada ce spune. Pare om amabil.

  • Mergeti fara faruri, domnisoara. E noapte.
  • Oh multumesc!

Si Maria se intreaba, de unde sa aprinda farurile la aceasta masina. Opreste pe dreapta si face analiza bordului. Gaseste usor butoanele de faruri. Incearca faza scurta, faza lunga. Se decide care este una si cealalta si porneste din nou la drum. Cred ca a mers vreo cateva ore bune in seara aceea, oricum avea benzina nelimitat, la acea firma. Asa ca avea pe ce sa exerseze.

A doua zi la birou era asteptata cu urale, colegii de serviciu erau fericiti ca o vad intreaga. Asa a fost o saptamana intreaga , de fiecare data cand aparea Maria la birou, oamenii mergeau in curte se uitau la ea, la masina. Erau bine amandoua. Maria chiar nu avea nimic. Masina in prima saptamana a suferit cateva schimbari. A luat o bordura cu viteza a treia si a fost necesar sa ii schimbe doua cauciucuri. Patronul se facea ca nu stie, dar Maria era sigura ca si el cunoaste situatia, deoarece toata lumea din birouri stia. I-au schimbat cauciucurile si apoi Matizul isi facea treaba cu drag si spor. Maria chiar ajunsese sa il indrageasca. Dupa primele doua saptamani, dupa ce mai intra in spatii restranse si se mai dadeau soferii participanti la trafic  jos de la volan si ii mai scoteau masina, i-o mai parcau, o mai scoteau din situatii in care incurca traficul…a invatat sa conduca. Trei luni de zile a mers cu acel Matiz, zi de zi, aproximativ 3- 4 ore pe zi. Apoi dupa ce devenise experta si-a dat demisia de la acea firma, oricum nu ii placea sa vanda papetarie. Avea nevoie de un job mai bun, cu masina. Acum era un sofer experimentat.

Leave a comment

0.0/5
Name
E-mail
Comment