Ai putea sa scrii in versuri toate aceste simtaminte,
Sa le lasi sa te cuprinda, sa le lasi sa te infierbinte,
Sa le scrii cu creta mintii pe covorul de dantela,
Sa le uiti, cand uiti de tine, de iubirea citadela.
Ai putea sa faci sa-ti placa, ai putea sa recunosti…
Ca a fi, traind in versuri… utopie pentru prosti…
Dar tu stii ca-n existenta, valuresc in tine demoni.
Ce-i transformi in chip de ingeri, peste vremuri, peste eoni.
Si traiesc vibrand in tine poezii ce vor sa nasca,
Versuri ce nutresc speranta lumea noua sa cunoasca.
Nu-i tardiv si nici prozaic, invechit sau deplasat.
Toti avem in noi chemarea si-un talent de exprimat.
Daca azi aleg sa vina, energii ce vor sa creasca,
Ce prin tine isi proiecteaza fantezia lor cereasca.
Tu doar fii observator …bucuros sa le privească,
Ca o candela ce arde in nemurire pitoreasca.