Skip to content Skip to footer

Oda marii albastre

Oare daca as fi o mare mi-as dori sa fiu uscat?
M-ar cuprinde nostalgia tarmului înamorat?
Mi s-ar rostogoli valuri sarutand in asfintit
Tot nisipul…scoici uitate, pietre ce mi le-am dorit…

M-ar cuprinde intrebarea cum ar fi sa fiu cuvânt?
Sa am dreptul la alegeri, sa fiu marinar, sa cânt…
Cum ar fi sa nu fiu mare, cand ma alint în propriul val
Sa nu fiu albastră cale, sa nu fiu un litoral…

Si-mi imaginez exotic cum trăiesc in infinit
Vad castelele sculptate de copii ce m-au dorit
Vad in ochii lumii voastre cum va strălucește calea
Cand v-apropiati de mine si veniti sa vedeti marea.

Si atunci iar ma cuprinde…nostalgia de a fi
Si-mi doresc sa fiu tot mare, racorindu-va intr-o zi
Sa ma ating de țărmul vostru, unduind eterne valuri
Voi sa-mi spuneti marea albastră, fericire, idealuri.

Leave a comment

0.0/5
Name
E-mail
Comment