Cete de serafimi albastrii întind aripi, către Pământ
Sa protejeze terrienii prin tot ce-i drept si tot ce-i sfant.
Ne ninge alb impertinent si spala lumea de necazuri…
Se curața acum pacate, se sparg oglinzile din iaduri.

Ne sunt poteci inmiresmate de viscolul nemuritor,
Ce pare un cavaler de aur, trimis pe post de perceptor.
Si din inflorescente calde, ce dăinuiau în mărțișor,
Ne sunt aduse flori de gheață sa îmbrace orice muritor.

Dar din înlături adormite, adânc în ființele de lut
Se redesteapta pocainta si strălucirea de-nceput
Si înflorește Primavara în sufletele de copii
Ca mai apoi sa se trezească în țarina de pe câmpii.