Tu strigai acele stele sa coboare catre tine?
Le aduci din nemurire, si-mi trezesti vecinii toti…
Te ademenesc in vise si-ti soptesc cum propriul Sine
Este manevrat de astre si manipulat de sorti.
Tu opreste a ta chemare, nu te aude de pe Marte
Cand conceptia despre viata i se pare diferita
Nu aude glasul tandru, ce se pierde de departe,
Nu cuprinde Orizontul, intr-o lume infinta.
Fii uman, fii pamantean, fii terestru, carismatic
Asa te-o gasi emfaza si te recunoaste-n cale
Un pedant efeminat, de se poarta emblematic
Elevatie ipocrita, de istorie si de jale.
Amintiri ce-s prinse in cuie, vin din teritorii apuse,
Nu ma pot schimba pe mine, ancore si “dumnezei”.
Am cu mine viitorul in povesti ce n-au fost spuse,
Am citit prezentul antic si cunosc destinul Ei.