Dacă tu ai stii de mine, m-ai chema sa imi soptesti?
Cum din doruri si ruine vise dulci imi construiești?
Mi-ai aduce amintirea sa-mi cunoască azi prezentul?
Sa imi lumineze calea, sufletul si ambientul?
Dar nu stii…Si nici te cheamă dorul sa imi ieși în cale…
Mintea ta nu te intreaba, pașii tai sa vina agale…
Nici grăbit si nici încet, drumul nu te mai gaseste…
Din văzduh sa iti recite, versul inimii ce creste…
Tu ma cauti prin iubirea unei proze, azi pierdute.
Te-ametesti cu glasul tandru al desertelor redute.
Si te-mbeti de nemurirea nopților ce încleștarea
Le-a inmarmurit extazul…le-a șters valurile, marea.
Cum sa uit când toată clipa ma atrage către tine?
Iremediabil visul mi te scoate din ruine…
Te citeste în psaltire, te adora în păcate,
Te iubesc înflăcărate, taine adânci învolburate…
Unde pot sa iti inspire ingerii din cer eresul?
Sa-ti încânte iar privirea sa-ti atragă interesul?
Sa-ti dezghete pasiunea, focul aprig al Saharei…
Sa-i găsești din nou privirea, trupul sfânt al domnișoarei!
Nu-i tarziu si nu-i devreme sa asculti, sa te-ndoiesti
E o vreme potrivita …pentru scrieri în povești
Pentru a construi o viață…noua, intr-o lume începută
Tinerețea azi te cheamă, înțeleaptă si tăcută.
În imagini de cuvinte colorate azi himeric
Te învăluie regeste si matur imbold ateic
Te cuprind si te îndruma să îl vezi pe Dumnezeu
Nu în cărți, pelerinaje…ci in mine dragul meu!