Skip to content Skip to footer

Este ceva din mine care isi doreste sa creeze, sa construiasca poduri spre infinit si aripi de miracole in noapte. Ziua sa o daruiasca ca o metafora reinvierii si noaptea sa fie acea pavaza a diminetilor tarzii si melancolice. Iarba destinului sa improspateze fiecare rasarit, clipele sa imi fie izvor in certitudine, iar visele aliment al viitorului. Sa ma hranesc cu duminica diminetii in Liturghie si sa ma imbaiez in mirul drept al sfinteniei. Fiecare zbor in interactiune sa imi fie vesmant al increderii si armoniei. O dimineata sa o urmeze pe alta si timpul sa imi fie acea curgere imaculata si clara a Demiurgului ce il resimt in mine. Viata sa imi fie o urare de credinta si amorul sa ma invaluie in arome, viata si destinatie. Sa te cant si sa te privesc in culori, in dans, in iubire. Sa imi fii albastru, poezie, trup si orhidee. Cand nu esti floare sa te transformi in vant ce imi racoreste pleoapele ce te privesc fix, cum te scalzi in marile si oceanele lumii. Tu sa imi fii stalp si cadru…continut si limita sau zagaz. Dar sa fii atat de flexibil, incat sa te pot extinde pana in Univers si inapoi. Sa te pot vedea diferit in fiecare zi si totusi acelasi. Sa imi fii sentiment, pansament la durere si OM.

Apoi sa te aduc din ce in ce mai aproape in vindecare, in simt si in traire. Sa te evaluez tantric in fiecare extaz…sa te contin si sa ma decid sa te pastrez. Sa imi fii in prezent, sa te recunosc in viitor si sa te proiectez in unduirea vietii centimetru cu centimetru. Sa te tes in fiecare poveste zilnica din idei, din fapte si din perspective. Sa te cunosc si sa ma uimesc in fiecare zi de norocul meu. Tu sa fii incantat de mine, de frumusetea si armonia spiritului meu, de viata din mine, de trup, de sani si de izvoare. Sa ma vezi in cuvinte, sa ma sorbi din pahare, sa ma aduni din dimineti inamorate si sa ma pierzi cu fiecare imbratisare. Sa imi patrunzi in suflet, sa imi incanti acordurile vii ale nemuririi si sa imi atingi acele triluri de zi si de noapte …ale intruparii.

Cand ma chemi sa vibrez cu candoare si sa iti tremur cu fiecare sarutare. Doar pasiunea ta sa imi umple golul neexistentei tale pana in prezent. Iertarile vor fi obtinute prin iubire, prin efort constant si harnicie. Nu vei mai absenta, nu vei mai avea zile libere si nici nopti…Iti vei dori sa fii, sa dai si sa primesti. Angajament pe viata, pe juraminte, pe credinta. Aliniament si liniste, devotament si stralucire.

Juramant pe vesnicie, pe vieti, in dimensiuni, in astral, pe cauza si efect, in karma si in curcubeu. Legamant pe dreptate, pe adevar, pe suflete, pe jumatati si pe Intreg. Metamorfoza idolatrica si muza artistica, element de cristal premonitoriu si perfect.

Aducere aminte, calatorie in timp, in viitor, in Univers. Astazi, ieri si toata viata.

Asa se imbata in poezia gandurilor in jurnalul zilnic, inconjurata de bine, de vegetatie, de copii. Totul era curgator, ca un rau ce se cristaliza cu fiecare litera. Erau ganduri de armonie, aliniament si implinire. Isi visa metaforic si real apartenenta la stralucire, la o viata curata in insotire si Dumnezeu. Barbatul vietii ei era de spirit Divin. Trebuia sa trezeasca in ea acel Eu, Sine, al Cunoasterii, al DIvinitatii, Tatalui si Intregului Ceresc. Sa fie Fiu de Dumnezeu intr-o lume de oameni si atei. Gratia intruparii lui sa fie cheia existentei ei, sa ii cunoasca cifrul si cantecul si viata si beatitudinea. Sa o cante ca pe o poezie, ca pe o balada. Ea sa ii fie sirena in valurile nemuririi. El sa stie sa foloseasca o barda ce taie siruri intregi de neimpliniri de la Adam si Eva si sa cunoasca Calea unui Nou Inceput in Renastere.

Leave a comment

0.0/5
Name
E-mail
Comment