Oda Soarelui

Oare daca as fi un soare, te-aș privi în răsărit?
Ti-as șopti suav din raze, cat de tare te-am dorit?
Te-as nutri privind șăgalnic din splendoarea mea de cer,
Alegoric tatuandu-ti stelele în plin mister?

Te-ar cuprinde imbratisarea umbrelor în strălucire?
Te-ai ascunde de lumina, ce te arde în amintire?
Oare ai uitat trecutul, ai uitat cine erai?
Tu uitata-ti strălucirea de-a fi soarele din Rai?

Eu răsar într-u răbdare, amintindu-ti cine esti…
Te trezesc soptindu-ti zilnic, si-mi doresc sa ma privesti.
Recunoaste-ti strălucirea în imensitatea mea!
Tu doar fii, doar strălucește, fii lumina mea de stea!…

…Oare daca ai fi un Om, tu te-ai recunoaște în tine?
Cum sa fac sa simti puterea ce se regaseste-n mine?
Cum sa-ti amintesc ca locul ce il ai in Univers
Este soarele din tine, ce-l exprimi prîn orice vers…

Cum sa-ti spun ca esti un Soare, cand tu esti creat un Om?
Cum sa-ti spun ca esti oglinda fiecarui cromozom?
Cum sa te pătrundă clipa căutând în asfintit…
Cum iubirea este știința soarelui…cel mult iubit!

Eu răsar într-u răbdare, amintindu-ti cine esti…
Te trezesc soptindu-ti zilnic, si-mi doresc sa ma privesti.
Recunoaste-ti strălucirea în imensitatea mea!
Tu doar fii, doar strălucește, fii lumina mea de stea!…