Popa la Spovedanie

– Harul Tatălui Ceresc se revarsă ca un mir al rascumpararii generațiilor, din neam în neam. Acum este timpul să faceti ascultare de Dumnezeu, sa lăsați lumina sfântă a divinității sa va călăuzească si sa ingenunchiati in fata marelui Adevar Hristic, pentru a va înaltă intr-o lume ce este urmată si creată de voi, prin spiritul Divin. 
– Multumim Părinte! Se auziră glasurile în cor ale enoriașilor.
Părintele Ciprian isi incheie predica si printr-o binecuvântare închina multimea din biserica. 
– In numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! 
Intra in Altar multumind în gând Domnului pentru harul ce il însoțise în predica si in slujba de duminică.
– Părinte! 
Se auzi strigat preotul. Usa din spatele bisericii se deschise si apăru cântărețul. Om de vază si mare cinste în sat. 
– Părinte, am o rugăminte, stiti ca m-a trimis doamna Ana, sa va amintesc de spovedanie…
– Doamna Ana, dar nu am spovedit-o luna trecută?
– Părinte, spovedania nu este pentru ea. Este o recomandare…
– Bine, nene Tudorele…ajungem la timp. Du-te mata si ai grija de biserica! Eu merg la Ateneu sa spovedesc recomandarea…
Cântărețul iesi respectuos, cu spatele, trăgând usa după el.
Părintele Ciprian, rămas singur în altar, isi da straiele bisericești la o parte, imbracandu-se în civil, blugi, cămașa, geaca de piele. Pana la ora 15, mai avea timp, asa ca ar putea sa dea o tură cu masina cea nouă.
Iesi din biserica si mai mult alergand, ca sa nu fie oprit de oameni, se tinti direct spre masina.
Deschide portiera, se așează comod. Își verifică telefonul, avea 5 apeluri nepreluate. Oare cum se gândesc oamenii sa sune exact în timpul slujbei de duminică?! 
Baga cheia în contact, isi pune centura si conectează telefonul la masina, pe mâini libere…
Demarand în trombă, Mercedesul AMG 63, ce îi aducea o herghelie de cai în neuroni si adrenalina în sînge. Multumit, se îndreaptă către oras.
Părintele Ciprian ajunsese preot prin influențele familiale. Patru generații din familia lui erau din neam în neam preoți. Asa ca si pentru el, varianta preoției a fost singura alegere. Acum la vârsta de 35 de ani, căsătorit și cu parohie, se simțea îndreptățit să exploreze lumea si viata. Oscila între dogme si cutume bisericești…explorări spirituale, academice si pământești.
Muzica urla în boxele ce incantau la maxim în masina, ritmuri de rock si pop. După 30 de minute de condus si deconectare îi fuge gândul la doamna Ana. Ce ar fi sa o întrebe dacă poate programa spovedania mai devreme. 
Apelează numărul doamnei Ana. Suna…
– Buna ziua, doamna Ana!
– Părinte Ciprian, ce bucurie sa va aud! 
Doamna Ana era un fel de peste spiritual, tot ce misca cu două picioare, era trimis la biserica si la spovedanie. 
– Sper ca nu va supărați parinte, ca va tot recomand, dar e bine sa primiti oameni la spovedanie. Acum, cererea este pentru o domnisoara. 
– Credeti ca pot ajunge mai devreme? intreaba parintele…
– Părinte ii spun sa va sune acum si discutați personal. O zi bună, părinte!
Conversatia se încheie si Mercedesul urmareste șoseaua, ce era călcată si posedată de energia unui vehicul nou si maiestuos, recent achiziționat. Zâmbetul preotului, ii lumina chipul satisfăcut. 
Meseria asta nu este asa de rea, chiar a fost o alegere buna. Cu excepția anumitor împrejurări…respectul si curtuoazia enoriașilor, cat si avantajele financiare, sunt de necontestat. 
Gândurile ii sunt întrerupte de sunetul unui apel telefonic.
– Buna ziua părinte! Se auzi o voce suavă…
– Buna sa iti fie inima , domnisoara!
– V-am sunat la rugămintea doamnei Ana!
– Da stiu, o întrerupse preotul…Intrebarea mea era daca ne putem vedea mai devreme pentru spovedanie.
– Da, părinte. Eu in 15 de minute sunt acasa. Va trimit locația prin sms. Va astept la adresa.
Părintele asteapta un minut si mesajul apare cu adresa promisă. Porneste Gps-ul si inainte sa demareze isi aminteste sa isi îmbrace straiele bisericești ce le avea în masina , pregătite pentru orice ocazie duhovnicească. Accelerează si in 15 minute este in zona din centrul orașului, unde era stabilită intalnirea. 
Coboară din masina si se orientează sa gaseasca adresa. Observa ca zona este usor întortocheată si se decide să o sune pe domnisoara , sa il îndrume. 
– Eu am ajuns la adresa, dar nu stiu exact care este scara…cere părintele cu o voce blanda, îndrumare.
– Cobor imediat si vin sa va iau…se auzi vocea vădit emoționată a fetei.
Părintele îmbrăcat tot în negru, cu straiele lungi pana in pământ, în mână dreapta ținând preocupat niste matanii, aștepta venirea fetei. În fața lui, se îndrepta spre el un înger de fata cu o rochie albă scurta undeva deasupra genunchilor, cu un aer romantic si total debusolant. Rochia ii flutura pe lângă coapse, ridicandu-se în toate direcțiile. Spiritul Hristic, cred ca isi spunea cuvântul, cand un vânt venit de nicăieri se juca cu faldurile albe, într-un stil extravagant si exotic. 
Domnisoara vădit exasperată, nu știa cum să își prindă faldurile si sa tina rochia neastamparata. Clar ca nu estimase, vântul rebel al conștiinței. Mai ales că venise de afara cu 15 minute mai inainte. Știa clar că nu bătea vântul. Prindea din stanga, se ridică în dreapta. Cu fiecare pas facut, rochia descoperă fiecare amănunt: pulpe, fese, dantela roz…în ritm de Marilyn. Doar blonda nu era…
Părintele privea în direcția spectacolului dumnezeiesc, afișând un aer înțelept…
– Buna ziua! Eu sunt Maria. Veniti cu mine, părinte! Il chema fata cu ochii negri si tenul bronzat, tinandu-se de rochie. Părintele o urmarea îndeaproape, la un pas în urma ei. Vântul era necruțător. Părintele o vede pe Maria cum se întorcea muscandu-si buzele intrigata de situație. Fusta se ridica în toate părțile. Într-un moment, o scapă din mână și o splendoare de fund se afiseaza în ochii părintelui, creionand imaginea unei balerine, intr-un extaz pasional al Creației…
Părintele multumeste în gând Divinității, pentru implicarea activă, în acțiunea spovedaniei, privind cu același calm si înțelepciune, entitatea angelică în bătaia vântului. O expunere neindemanatica si extrem de feminină. 
Ajung in cele din urmă în scara blocului, adăpostul cel dorit, pentru calmarea rochiei albe. Pășesc în lift si parcurg eternul minut de tăcere în doi, pana la etajul 7. 
În locuinta, preotul isi face ritualul de cuvântare si incepe spovedania…