Aris exploratorul. Nuvela nr 2.
De la Aris citire:
Aris: Ca in fiecare dimineata ies în întâmpinarea soarelui sa imi intind languros corpul meu de felină, în grădină. Imi fac rodul printre firele de iarba, le simt gustul aromatic, usor acrișor. Pare ca astazi este o zi deosebita, imi rotesc ochii si respir adulmecand oxigenul proaspăt. Trifoiul si păpadiile sunt la locul lor. Imi cam plac florile astea galbene, ce atrag zburatoarele acelea rebele, ce zboară din floare in floare. Astăzi iar o sa ma distrez alergând după ele.
– Iar sari ca un iedut, poate te inteapa vreo albină…
O aud pe umană mea cum ma tot avertizează, râzând copios de alergarea mea dupa zburători. Amuzamentul ei ma determina sa fiu si mai aprig în prinderea acestor insecte.
Dau cu nasul de o floare cu puf… ieri părea să fi fost galbenă…ce transformare: pfff, hapciu…ma face sa stranut…
– Ce nu iti place puful de păpădie, Aris?
Atâta urmărire nu am vazut nicicand, nu pot sa ma urc pe gard, nu pot sa ma ascund printre braduti…Umana este cu ochii pe mine.
Dar ce se aude? Imi ciulesc urechile. Iar vin alte pisici, alți motani în ograda mea?…
Umana nu a observat, pentru cateva secunde este cu ochii in telefon…eu simt ca se apropie invadatorul…
Imi ciulesc urechile, imi rotesc ochii, cu atentia concentrata la maxim, vad o mata ce statea cocotata pe gard, relaxata si liniștită, privindu-ma!
Enervat la maxim, coada mi se înfoaie si incerc sa scot niste maraituri firesti de indignare si de uimirea tupeului ce il primesc direct în fața.
Pisica din fata mea sare cu o elasticitate clasică în iarbă lângă mine. La această îndrăzneală am ripostat. Am sărit ca un leu asupra ei. S-a speriat și astfel a început alergarea de viteza necontrolată.
-Aris ai înnebunit lasa pisica in pace!
Eu după pisica cu ochii si mintea total incetosată si umana după noi. Am dat vreo trei ture de curte, în incercarea de a prinde fiara ce imi încălcase teritoriul, cand vad ca agila mata vecina, sare din nou pe gard.
Mi-am pierdut efectiv mințile, am crezut ca imi scapa…Mi-am facut vânt cu cea mai mare forță felinica si am plonjat in aer, sarind peste braduti, peste trandafiri si fara sa ating gardul, am zburat pe deasupra…
Nu stiu ce a fost in mintea mea de motan, nu am calculat cu nimic existenta unei alte lumi, dincolo de gard. În zborul meu exemplar, cu picioarele desfăcute ca o parasuta, cum am auzit vecina umană, de la casa vecina…ca ar fi povestit umanei mele…Am aterizat direct pe masa lor de Paste…Din viteza, cosul cu ouă rosii, mi-a continuat zborul, sărind si rostogolindu-se în iarba…
Eu m-am oprit pentru o milisecunda… Am vazut cum ma priveau siderati atatea perechi de ochii străini.
Abia atunci am inteles ca am aterizat în altă lume.
-Arisssss! Va rog sa il prindeti, nu il lăsați să scape!
– Nu putem! A fugit! S-a ascuns sub braduti.
Aud conversatia dintre cele două umane. Noroc cu mine, acum vorbesc printre gard…
– Vin eu la dumneavoastră! Imi cer scuze!
În mai puțin de 1 minut o vad pe umană cum apare în noul teritoriu cucerit de mine, se baga pe sub vegetație, tragandu-ma de coada…
Nu mai zic nimic…stiu ce urmează…
– Nu mai ai voie afara! Gata!!! Uite ce faci!!!
Din fericire vecinii erau amuzati de săritură mea. Erau si vreo 3 copii care ma tot strigau:
– Aris exploratorul…Aris vrea sa exploreze!!!
Mmmm…Imi place apelativul asta! Pare ca am facut senzatie…sau circ…
