Din peripețiile lui Aris. De la Aris citire…
Aris: Ce tot suna atât oamenii, la noi la usa? Astăzi parca este trafic de colete. Nu inteleg ce tot comanda…ca inca nu vad sa fi sosit baxul meu de carnita si kilogramele de bobite promise. Tot felul de prostii comanda. De cate ori deschid usa, eu imi arunc un ochi în exterior.
Naaaa ca iar suna cineva la usa. Merge unul din oamenii casei si deschide usa, nu era niciun om afara, doar un colet lăsat la usa.
Umanul (prietenul matusii), cică uitase spirtul sa dezinfecteze clanta ușii. Zici ca sunt disperați, nici nu imi place cum miroase. Dar…stai a lăsat usa intre-deschisa…hai sa ma uit mai bine, ce este pe afara…Din câteva mișcări flexibile sunt în afara casei. Vad niste braduti întepatori, ma ascund după ei. Vad umanul cum dezinfecteaza si usa se închide. Sunt pe cont propriu. Am evadat în mod oficial. Ce cartier interesant! Multe mașini parcate…A dar uite un om străin, hai sa ma bag sub prima masina din dreapta. Cred ca o sa ma distrez, uite o madamcat… pe ea am vazut-o si in grădină mea. Dar acum e altceva, sunt liber, fara stăpân. Ii mustacesc si o vad cum se apropie, cu pașii ei de felină…Ma priveste, o privesc si eu…
Ăștia nici nu s-au sesizat ca am evadat. Cred ca m-am tolanit prin vreun dulap si dorm pe undeva.
Vreo doi motani trec agale pe lângă masina, par să fie obișnuiți cu zona. Stau ca observator..Si stau si stau. Cam sa fii trecut vreo 3 ore. Se pare ca nimeni nu ma cauta.
Mai imi fac ochii dulci cu roșcata. „Vino draga mea, sunt la roata din fata, sunt liber, poate ne petrecem seara împreună!”
Dar ce se aude?
-Aris, Aris…hai la mama! Unde esti Aris!
Ma cauta umană. Se vede ca din glas pare disperată. Dar sa ma ascund mai bine, nu ma las gasit asa usor.
După o tură de cartier, o vad ca intra in casa.
O aud din casa cum ma striga. Pare sa o fi apucat plânsul, ii aud sughiturile de aici. Dar nu ma las. Sa ma caute mai bine.
Dar ce se intampla ? A iesit si mătușa cu prietenul ei? Acum încep si ăștia sa caute. Chiar s-au pus toti sa imi strice combinația cu roscata?
– Arissss!
Cand ii vad pe amândoi aplecați sub masina mea. Eram la adăpost, nu inteleg oamenii ăștia disperați. Ma împing cu o matură, eu nimic, aproape ma agatasem cu ghearele pe sub masina, de zici ca eram mecanic. Ma prinde Tina de blană. Ma zbat…
– Lasa-ma! Lasa-ma! Ma faci de ras in fata roșcatei! Vin mai tarziu acasa! Ceee, sunt independent! Nu mi-e foame! Lasa-ma!
Vad usa deschisa, aproape ma arunc din strănsoare, ca sa ii demonstrez ca stiam care e casa.
Cand in sufragerie, umană mea, ma jelea cu sughituri. Ce lacrimi, ce imbratisari! Telenovela nu alta, sau Surprize Surprize…Zici ca ma pierduse definitiv… Cat de patetici sunt oamenii ăștia!!! Cel puțin le-am oferit divertisment si le-am arătat cum e sa iesi din casa.
– Pffff, pleaca cu spirtul! Nu ma da pe blanita, pe labute! Nu suport!