Poem ideal de vise si speranta
Dizolvand trecutul din noi
Pensula trepiedului ancorat prinde viață
Pregătit să picteze albastru suvoi
Inimioare cu roz se imprima-n hârtie
Și decorul ma striga-n culori
Amorul suav este chemat să învie
In verdele crud infloresc romantic doi sori
Eu sunt un dar pentru tine...
M-am perfectat în amorului vers
M-am regăsit în iubirea din mine
Te-am cautat, te-am creat din Eres.
Imi regăsesc antiteza-n oglinda
Acel timp viitor de copil
Cand ochii-mi sclipesc în firida
Transformandu-mi prezentul util.
Si-mi aduc mulțumirea de maine
Într-un rost vindecat din trecut
Te-am creat azi iubindu-te bine
Am pierdut toata frica de necunoscut.
Sunt doar o poveste…
Oare daca as fi o mare mi-as dori sa fiu uscat?
M-ar cuprinde nostalgia tarmului înamorat?
Mi s-ar rostogoli valuri sarutand in asfintit
Tot nisipul...scoici uitate, pietre ce mi le-am dorit...
M-ar cuprinde intrebarea cum ar fi sa fiu cuvânt?
Sa am dreptul la alegeri, sa fiu marinar, sa cânt...
Cum ar fi sa nu fiu mare, cand ma alint în…
Atingere aerata, convingere delicată
Antidot de lumina, companie divina
Amalgam de visare, crizanteme-n culoare
Orhidee tăcute, comunicări începute...
Simti seva din tine cum cauta rime
Atomii zburdalnici ce vor sa exprime...
Iti cauta-n zâmbet si-n chemări de abis
Trezeste-te spirit si fa ce ti-e scris!
E sângele albastru, crinolina de ape
Celule ce-ntind aripi din tine s-adape...
Creuzet din clepsidre, repertorii din vise
ADN duplicabil, în…
Ochii mei pictează cerul picăturilor de rouă
Ma încântă nemurirea ce o simt in lumea nouă.
Azi pictez de la fereastra, cum înmiresmat parfumul,
Picaturilor de ploaie imi extaziaza drumul.
Un pictorial cu ploaie ce saluta azi Pământul
Si Biserica Luminii își exprimă în noi cuvântul.
Chiar exiști azi la fereastra, esti romantic si vanjos,
Ademenitor albastru, decisiv de luminos...
Si din pensula…
Din atata pasiune...simt cum imi vorbesc, din mine...
Nopti delirice de joc...
Ma cuprind povești straine...
Amalgam de sentimente, de iubire, de noroc.
Simt cum înflorește marea, racorind clar albastrui
Țărmul inimii se îmbată...tot, în ochii mei căprui
Cerul imi vestește clipa unui veșnic antidot
Elixirul tineretii fiindu-mi astazi copilot.
Si-n narațiunea firii ce-mi zâmbește ideal
Am toti caii de viteza ai destinului…