Port initiala numelui P, de la Petru. Cel care m-a initiat, se numeste Petru. Inceputurile mele pleaca de la acest nume, pe linia tatalui. Genele mele si istoria mea personala in primii 3 ani de viata poarta aceasta amprenta. Dar, tatal din mine este diferit. Tatal din mine este crescut si construit prin munca mea, prin cautarile mele, prin perseverenta si dedicare.
Am pornit intr-un drum in care mi-am restructurat si mi-am resemnificat piramida tatalui interior, cat si a masculinului interior. Pe acea initiala si pe acel inceput mostenit genetic, masculinul din mine si tatal din mine, a crescut intr-o forma unica, prin alegeri proprii de viata, de constientizare, de modelare si implinire. Acea fetita de 3 ani si-a construit singura propriul tata, crescandu-se in acelasi timp pe ea, cu fiecare caramida si cu fiecare intelegere si reusita, devenind tanara adolescenta, apoi femeie in oglinda cu propria crestere psihologica si cu modelele regasite in societate.
Mi-am creat propriul piedestal al tatalui din mine, alegand tot ceea ce am considerat mai bun de la oamenii din jurul meu, ca tipare masculine si paterne.
M-am luptat cu fiecare abandon, sa il inteleg, sa il transcend si sa il iert in mine. M-am luptat cu fiecare ignorare, cu fiecare nevedere, cu fiecare lipsa, pentru a-mi creste structura interioara si a-mi darui eu ceea ce nu am primit.
Mi-au trebuit ani de zile sa pot intelege cum un om isi poate ignora copiii si sa nu ii mai caute, din momentul in care a divortat de mama lor, de sotia lui, dar nu si de ei. Mi-au trebuit ani de zile sa imi reamintesc acest abandon, pentru ca il traiam ca pe cea mai banala normalitate, refuzand sa il vad. Nu, nu, pe el, ca tata, refuzam sa il vad…ci abandonul. Pe el, oricum nu puteam sa il vad, nu ne cauta, nu ne suna, nu a venit nicodata.
Pot numara pe degetele de la o mana, sau doua, dar nu ajung la 10 intalniri cu tata, in 42 de ani de viata. Si toate au fost pentru ca eu am insistat, pentru ca eu am initiat, incercand sa mijlocesc pe aceasta cale, o relatie, intre noi (eu si fratele) si tata. Pana am inteles ca singura solutie este sa ma cresc pe mine, pentru ca nu am ce sa primesc de la un om care nu a avut ce sa ofere sau nu a vrut. Probabil ca suferinta lui a fost prea mare ca sa isi mai revada vreodata trecutul sau doar asa a putut sa isi continue viata.
Viata mea este mult prea fumoasa si cresterea mea, cat si a fratelui este mai mult decat spectaculoasa. Suntem acei oameni care au reusit si ii purtam initiala cum nu s-ar fi gandit vreodata sa i-o poarte cineva. Dar este doar o initiala, un inceput fara de care nu am fi.
La multi ani, tata! La multi ani, initialei ce o port si la multi ani, genelor sanatoase, spiritului puternic si parului meu cret!
